Istoria clubului FC TIMISOARA

Fotbal Club Timișoara (cunoscut anterior și sub alte nume, printre care FC Politehnica AEK Timișoara, FCU Politehnica Timișoara și FC Politehnica 1921 Știința Timișoara) este la momentul actual singura reprezentantă a Timișoarei în prima divizie a fotbalului românesc.

Istoric Poli Timișoara

Echipa studențească fondată odată cu crearea universității politehnice de Traian Lalescu în 1921, a stat în conul de umbră al marilor echipe ale orașului din perioada interbelică, Ripensia și Chinezul. După război și după o scurtă vreme de succes ai rivalei CFR Timișoara, însă, Poli a preluat ștafeta fotbalului timișorean, dar nu a reușit la nici un moment dat să egaleze rezultatele obținute de cele două mari echipe ale Timișoarei înaintea perioadei comuniste. Având de suferit din cauza regimului dictatorial și deservind echipele centrale cu jucători, în mod silit, echipa emblemă a Timișoarei a oscilat adesea între primele doua eșaloane. În ciuda câtorva prezențe sporadice în cupele europene și a eliminării unor cluburi precum Celtic Glasgow și Atletico Madrid, Poli nu a reușit să câștige niciodată campionatul României.

La câțiva ani după căderea comunismului a urmat și decăderea echipei, în principal datorită scindării de universitate. Noul sponsor venit la club, italianul Claudio Zambon, nu a reușit să mențină echipa în primele ligi românești. Echipa ce reușea un egal în 1991 cu Real Madrid a ajuns, până în 1995, în divizia secundă. Acolo, echipa timișoreană nu a reușit să răzbească mai multe sezoane la rând, și a retrogradat ulterior până în liga a IV-a.
 
Mutarea AEK București la Timișoara

În 2002, în urma unor conflicte cu membrii fondatori ai clubului, Zambon a decis mutarea echipei la București. Clubul proaspăt promovat în prima ligă, AEK București, s-a mutat, în urma deciziei managerului Anton Doboș, la Timișoara. Acest club, prin asociere cu membrii fondatori ai FC Politehnica Timișoara, a preluat numele și culorile vechiului club, redenumindu-se Politehnica AEK Timișoara. 

Revenirea în Divizia A a fost urmată la scurt timp de venirea unui sponsor puternic, în persoana actualului președinte al clubului, Marian Iancu, și a firmei cu sediul la Londra, Balkan Petroleum. Sponsorii respectivi au început să investească masiv în echipă, dorind ca echipa timișoreană să devină o putere a Ligii I.
 
Litigiul cu Claudio Zambon


De la mutarea clubului AEK București în Timișoara, a început o serie de controverse între Claudio Zambon, patronul clubului de liga a IV-a și conducerea clubului mutat la Timișoara. Claudio Zambon a susținut că palmaresul și culorile clubului îi aparțin și că AEK nu avea dreptul să preia numele de Politehnica și să folosească culorile alb-violet. Clubul Politehnica AEK a susținut că a primit dreptul de utilizare a culorilor prin contractul de asociere semnat cu membrii fondatori. 

Litigiul a ajuns până la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, care a dat dreptate lui Zambon, obligând gruparea lui Marian Iancu să-și schimbe numele și să folosească alte culori. Astfel, în 2007, echipa lui Marian Iancu și-a schimbat numele în FC Politehnica Știința 1921 Timișoara, dar Tribunalul de Arbitraj Sportiv a considerat că noua denumire este în continuare ușor de confundat cu cea a clubului din liga a IV-a, dând ca termen limită pentru schimbarea numelui data de 30 iunie 2008, altfel acest club ar fi putut să nu fie primit în Cupa UEFA, competiție în care s-a calificat în sezonul 2007-2008 al Ligii I. În consecință, de la această dată, clubul a fost redenumit Fotbal Club Timișoara, iar culorile clubului au devenit mov-alb-negru.

Curtea Constituțională a respins apelul făcut de Claudio Zambon în instanță pentru recunoașterea palmaresului despre care afaceristul italian susținea că ar fi de drept în posesia lui. Universitatea Politehnica a câștigat astfel în instanță recunoașterea faptului că numele și culorile înregistrate la OSIM sunt „marcă înregistrată” și aparțin de drept acesteia. La începutul lunii septembrie, www.banateanul.ro dezvăluia în exclusivitate faptul că Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a trimis o adresă clubului FC Timișoara, prin care certifica faptul că „Politehnica 1921 Știința Timișoara” este marcă înregistrată, iar culorile, stema și toate celelalte însemne aparțin de drept clubului.

Stadion

Stadionul de fotbal „Dan Păltinișanu” din Timișoara a fost construit în anul 1963, când avea 40,000 de locuri, iar în ultimii ani a suferit numeroase lucrări de modernizare. În prezent are capacitatea de 32,019 de locuri (pe scaune) și instalație de nocturnă de 1456 lucși.

Stadionul poartă numele fotbalistului timișorean Dan Păltinișanu (1951-1995) care a jucat 10 sezoane la FC Politehnica Timișoara.
 
Suporteri Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți ajuta găsind susținere bibliografică pentru conținutul paginii.

 
CVUCS

Commando Viola Ultra Curva Sud (pe scurt CVUCS) este una dintre cele mai cunoscute galerii din România. Fanii, aflați la peluza sud a stadionului, sunt renumiți pentru modul lor unic de a-și susține echipa favorită, și totodată pentru atitudinea și scandările lor Anti-București, care sunt adresate în special celor de la Dinamo București și Steaua București. Totuși cei mai mari rivali ai fanilor alb-violeți sunt cei de la UTA, echipa din Arad aflată la numai 60 km de Timișoara. Deseori există violențe între cele două galeri înaintea cât și după disputarea partidei dintre cele două echipe rivale.
  
Palmares

Liga I Locul 1 (0) -
Locul 2 (1) 2008-09


Cupa României:Locul II (2) 2006-07, 2008-09


UEFA Europa League:Faza Grupelor (1) 2009-10


Cupa UEFA:Turul I (1) 2008-09


Liga CampionilorPlay-Off (1) 2009-10
Turul III (1) 2009-10

Istoria clubului FC DINAMO

Dinamo București este unul dintre cele mai importante cluburi de fotbal din România, care a câștigat numeroase titluri naționale și cupe ale României. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu celălalt mare club bucureștean, Steaua, întâlnirile dintre cele două echipe fiind considerate de majoritatea microbiștilor ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, de multe ori decisive pentru câștigarea campionatului.

A apărut direct în divizia A, în primăvara anului 1948. Unirea Tricolor București fusese preluată de Ministerul Afacerilor Interne în ianuarie 1948, iar în luna mai a fuzionat cu o altă echipă din Divizia A, Ciocanul București. Până la finalul acelui campionat, Cele două echipe din prima divizie s-au numit Dinamo A și Dinamo B. A doua echipă a retrogradat la finalul stagiunii, iar peste un an, când a obținut promovarea în Divizia A, a fost mutată la Cluj, apoi la Brașov, și în cele din urmă a ajuns la Bacău, punând bazele echipei FCM Bacău de astăzi. 
   În 1950, la Dinamo vin Nicolae Nicușor Dumitru, Băcuț I. Urmează ani de cristalizare, primele roade culegându-se în 1951: Dinamo ocupă locul secund, cu Alexandru Ene, Suru, Szoko, Călinoiu, C. Marinescu. 
   La 14 octombrie 195 are loc inaugurarea cochetului stadion Dinamo, pe gazonul căruia alb-roșii aveau să obțină victorii de neuitat pentru suporterii lor. Primul meci: Dinamo - Locomotiva Timișoara 1-0. În 1952, dinamoviștii vor ocupa tot locul 2, ca și în '53, pentru ca, în '54, să mai coboare o treaptă (locul 3). În acel an, Dinamo joacă (și pierde) finala Cupei României: 0-2 cu Metalul Reșița. În 1954 apar Birtașu, Blujdea, Băcuț II, antrenor fiind Ștefan Dobay.
 
Primul titlu de campioană 
   În 1955, alb-roșii primesc prima cunună de campioni. Dinamo - cu Angelo Niculescu antrenor - impresionează, în special atacul Ene I, Neaga, Suru. De asemenea apărarea, cu jucători precum Băcuț I, Băcuț II, Szoko, Călinoiu, este cea mai bună din campionat (doar 19 goluri primite).

În toamna lui 1956, echipa debutează în Cupa Campionilor Europeni (înființată cu doar un an în urmă), premieră și pentru fotbalul românesc: la 26 august 1956, în fața a 32.000 de spectatori, Dinamo - Galatasaray 8-0. Apoi, la Istanbul, 1-2 și Dinamo obține prima calificare. Noutățile echipei au fost Utu, cei doi Anghel - Florian și Vasile. Au mai apărut atunci Popa, Nunweiller III, R. Lazăr. În acel an 1956, Dinamo a pierdut titlul național și avea să intre într-un con de umbră până în 1959, când ajunge la un punct de campioni. În schimb, cucerește Cupa României: Dinamo - Minerul Baia Mare 4-0. Noutăți: Varga, Szakacs, Feodot, Bükössy, Cosma. Sezoanele următoare n-au fost însă pe măsură.

În 1961 dinamoviștii obțin locul 2 și cu contribuția noilor veniți, Nunweiller IV, Panait, Ivan, Stoenescu, Ene II, Țîrcovnicu, Eftimie, Sasu, Selymes, David (antrenori Traian Ionescu și Nicușor).
 
Anii '60

Al doilea titlu vine in 1962, când în lot mai apar Datcu, Ștefan, Unguroiu (antrenori Nicușor si Nedelescu). În 1963 Dinamo câștigă al treilea său titlu. Au venit: Pârcălab, Ghergheli (Tr. Ionescu-Nicușor, cuplul de antrenori). Dinamo câștigă și Cupa: 5-3 cu Steaua (noutăți: Radu Nunweiller, O. Popescu). Dinamo a jucat în Cupa Campionilor contra celebrului Real Madrid (1-3 la București), cu Di Stefano și Gento in teren. Meciul de la București a avut loc pe stadionul 23 August și a stabilit un record de asistență pentru această arenă: 100.000 de spectatori. La Dinamo au mai venit P. Emil, Frățilă, Haidu.

În toamna lui 1964, în CCE, Dinamo mai întâlnește o echipă celebră: Internazionale (cu Facchetti, Picchi, Jair, Mazzolla, Corso, Suarez), pierzând 0-6 și 0-1. În 1965, alt titlu și alți jucători noi în lot: Mircea Lucescu și Grozea. In C1 Dinamo a jucat din nou cu Inter, de data aceasta reușind să învingă cu 2-1 (dar pierzând la Milano, cu 0-2).

În al 20-lea an de existență a clubului (1948-1968), fotbaliștii de la Dinamo cuceresc Cupa (3-1 cu Rapid), cu Cornel Dinu, Naghi si Dumitrache in teren, Bazil Marian pe banca tehnică, aduși in 1966. Tot atunci au mai venit Nuțu, Daniel Ene, Vl. Marica. În premieră, la 13 noiembrie 1968, in Cupa Cupelor, Dinamo intalneste un „team” englez: West Bromwich Albion (1-1 si 0-4), partide în care au jucat și Boc și Salceanu.

În 1969, „argint” în campionat și în Cupă. 1969 a fost anul calificării României la Mondialul mexican '70, cu o importantă contribuție dinamovistă: Dinu, Boc, Deleanu, Ghergheli, Nunweiller VI, Dumitrache, Lucescu.
 
Anii '70

În 1970, Dinamo a terminat pe locul 5. Lotul i-a primit și pe Cheran, Both, Al. Moldovan, Dobrău, G. Sandu (antrenori Nicușor si St. Stanculescu). În toamna acelui an, Dinamo elimină pe Panathinaikos (5-0 si 0-1), în Cupa Orașelor Târguri, pentru ca apoi să cedeze în fața lui FC Liverpool (cu un 1-1 acasă).

Au venit la alb-roșii Mustățea și Doru Popescu. Al șaselea titlu este câștigat în 1971, dar Dinamo pierde Cupa: 2-3 cu Steaua. Noutăți: Andrei, M. Constantinescu, P. Nicolae, Moț. În CCE, Dinamo reușește să elimine pe Spartak Trnava, echipa lui Dobias, Kuna si Adamec. Un nou jucător: Florian Dumitrescu. A urmat "dubla" cu Feyenoord-ul lui Israel si Van Hanegem: 0-3 si 0-2.

După o evoluție mai puțin apreciată în 1972, Dinamo revine în vârful ierarhiei în anul următor, cu Nelu Nunweiller și Gheorghe Timar antrenori. Noutăți în teren: Eftimescu, Batacliu, Custov, Lucuță, Vrînceanu, Dudu Georgescu. În CCE, Dinamo trece de nord-irlandezii de la Crusaders Belfast (1-0, 11-0 !), dar este eliminată de Atletico Madrid (0-2 și 2-2), echipa lui Capon, Irureta, Heredia si Ay ala. La Dinamo, noutatea s-a numit Sătmăreanu II.

În anul următor, Dinamo joacă în Cupa UEFA și, după eliminarea turcilor de la Boluspor, ratează un succes de prestigiu în fața lui FC Köln, 1-1 și 2-3. Jucător nou: T. Zamfir. Al 6-lea titlu: în 1971. Un nou jucător: Florian Dumitrescu. Al 7-lea titlu a venit doi ani mai târziu, în 1973, dupa un meci dubios, cu CFR Cluj, pe care a invins-o exact la diferenta de goluri de care a avea nevoie pentru a depăși Universitatea Craiova la golaveraj. Acest meci sus-amintit era un meci restanță, care s-a desfășurat după încheierea campionatului, când se știau toate rezultatele. Al 8-lea titlu datează din 1975, anul când Dudu Georgescu câștigă Gheata de aur cu 32 de goluri.

În 1976 în Cupa UEFA Dinamo joacă împotriva „monstrului sacru” - AC Milan - cu Fabio Capello și Collovatti în teren: 0-0 și 1-2. 1976-1977 este sezonul care aduce al 9-lea titlu și încă o Gheată de aur pentru Dudu Georgescu (47 goluri). În toamna lui 1977 în CCE, Dinamo câștigă un meci foarte disputat cu Atletico Madrid 2-1, dar pierde la Madrid, 2-0.

În 1979, runda a doua în Cupa UEFA (după ce eliminase Alki Larnaca din Cipru) Dinamo este eliminată (cu ajutorul arbitrajului) de Eintracht Frankfurt, echipa lui Pezzey, Grabowsky și Holzenbein (2-0 și 0-3 în prelungiri).
 
Anii de glorie: '80

Anii '81-'82 Cupa UEFA - sezonul acesta a adus multe victorii pentru Dinamo. Roș-albii au întâlnit Levski Spartak Sofia, echipa lui Sirakov și Iskrenov (3-0 și 1-2). În a doua rundă, o dublă terifiantă: Dinamo - Internazionale (cu Bergodi, Bagni, Prohaska, Altobelli, Baresi, Oriali, Marini și Becallossi). La Milano, 1-1 (marcatori: Pasinato și Custov) iar la București, 3-2 pentru „câini”, în minutele de prelungire!. Dinamo e eliminată de echipa suedeză IFK Göteborg, care a și câștigat trofeul în final.

Al 10-lea titlu național va fi obținut în 1982, când Dinamo cucerește și Cupa după o victorie cu 3-2 contra lui FC Baia Mare. După 5 ani de absență, Dinamo reintră în CCE, întâlnind (și eliminând) Valerenga Oslo. În următoarea fază, Dinamo avea să se confrunte cu o echipă puternică: echipa lui Vizek și Nehoda, Dukla Praga. Au câștigat acasă, cu 2-0, obținând calificarea la Praga: 1-2. Dinamo este eliminată de Aston Villa, clubul lui Bremmer, Cowans, Withe, Shaw și Morley. Al 11-lea titlu vine un an mai târziu, în 1983. Anii 1983-1984: sezonul începe cu retragerea lui Cornel Dinu, câștigator a 6 titluri de campion și 2 Cupe ale României, cu 454 meciuri în prima ligă și 75 în echipa națională. În același an Dinamo câștigă și al 12-lea titlu.

În toamna 1983-84 a făcut un pas mare în arena internațională. Campania „Cupa Campionilor Europeni” a început cu o echipă finlandeză, Kuusysi Lahti (1-0 și 3-0). În faza următoare Dinamo întâlnește campioana Europei, Hamburger SV - echipa lui Stein, Kalz și Magath. La București, Augustin, Mulțescu și Orac înscriu pentru 3-0. Returul a fost terifiant 3-2 (goluri Țălnar și Mulțescu). Pentru a accede în semifinalele CCE, Dinamo are de învins o altă echipă de top: Dinamo Minsk, cu Aleinikov, Zigmanatovici și Gurinovici. În tur 1-1 (Rednic egalând în minutul '87!), urmând o victorie cu 1-0 la București (gol Augustin). Dinamo este prima echipa din România care a jucat semifinala CCE, unde a întâlnit cea mai bună echipă în acel sezon Liverpool FC. Dinamo pierzând 1-0 pe Anfield și 2-1 în București, în cele din urmă în acel an Liverpool câștigând trofeul.

În prima manșă a CCE, în toamna 1984, Dinamo întâlnea Omonia Nicosia: 4-1 și 1-2. Următorul meci împotriva lui Girondins Bordeaux (echipa lui Jean Tigana, Alain Giresse, Lacombe și Battiston), Dinamo a fost, din păcate, eliminată după 0-1 și 1-1.

În 1986 Dinamo a câștigat Cupa României împotriva Stelei (1-0). După o pauză de 18 ani, Dinamo joacă din nou în Cupa Cupelor, în toamna lui `86. Sezonul 1986-1987 a adus Gheata de Aur pentru Cămătaru (44 goluri).

În 1988 finala Cupei României a fost una specială. După ce jucătorii de la Steaua au părăsit terenul la scorul de 1-1, Dinamo a câștigat trofeul, dar mai târziu FRF (fiind presată și obligată de Partidul Comunist) a adjudecat meciul 2-1 pentru Steaua. Dar după Revoluția din '89, Steaua a returnat trofeul lui Dinamo, care a refuzat să îl mai primească.

În Cupa UEFA 1988-1989, Dinamo a eliminat din nou echipa finlandeză Lahti cu 3-0. Următoarea victimă au fost scoțienii de la Dundee United: 1-0 și 1-1. Apoi au ratat calificarea în semifinale după ce au pierdut din cauza golului primit pe teren propriu, 0-0 și 1-1 în dubla cu Sampdoria Genova.
 
Anii '90

Cupa Cupelor, sezonul 1989-1990 aduce noi succese. Dinamo întâlnește o echipă din Albania, Dinamo Tirana 0-1 și 2-0. Următorii sunt campionii Greciei, Panathinaikos 2-0 și 6-1. În sferturile de finală au întâlnit pe Partizan Belgrad (cu Mijatovici pe teren) eliminându-i cu 2-1 și 2-0. După 6 ani de pauză, Dinamo joacă o nouă semifinală europeană, de data aceasta contra lui Anderlecht Bruxelles, pierzând ambele manșe cu 1-0.

În vara anului 1990, Dinamo - cu Mircea Lucescu ca antrenor - câștigă un nou campionat, al 13-lea. Și Cupa României, împotriva Stelei, cu un scor surprinzător: 6-4. Noul sezon CCE începe cu eliminarea echipei irlandeze St Patrick's Athletic Dublin (4-0 și 1-1). Dinamo este eliminată în faza a doua de FC Porto.

În Cupa UEFA 1991-1992 Dinamo întâlnește Sporting Lisabona lui Luís Figo, calificându-se după 0-1 și 2-0. În următoarea fază Dinamo este eliminată de Genoa 1893: 1-3 și 2-2.

În 1992, al 14-lea titlu a fost adăugat la recordurile lui Dinamo. A fost un sezon remarcabil, cu 34 de meciuri și nicio înfrângere.
 
Anii 2000-2010

Banca de rezerve la meciul din Cupa României 2009-2010 cu CFR Cluj.

Noul mileniu începe perfect pentru Dinamo, care reușește eventul în 2000. De altfel, între 2000 și 2005, Cupa României devine Cupa Dinamo, trofeul poposind de cinci ori din șase ocazii în vitrina alb-roșilor.

Liga Campionilor rămâne însă visul neîmplinit pentru Dinamo. După titlul cucerit în 2004, Dinamo are ghinion în preliminariile Ligii, unde întâlnește pe Manchester United. Deși a condus în prima manșă, disputată la București pe Stadionul Național umplut la maxim, Dinamo a părăsit terenul învinsă cu 2-1. Returul a adus o înfrângere și mai drastică pentru bucureșteni, 0-3.

Un an mai târziu, în 2005, Dinamo întâlnește în Cupa UEFA o altă echipă engleză, Everton pe care o spulberă la București cu 5-1, și pierzând cu 0-1 la Liverpool. Succesul aduce calificarea în premieră a echipei în grupele Cupei UEFA. În această fază, Dinamo realizează un egal, 0-0, cu Heerenveen (echipa lui Klaas Jan Huntelaar), reușește să învingă deținătoarea trofeului, ȚSKA Moscova cu 1-0, dar pierde în minutul 93 la Sofia cu Levski. Pentru a ajunge în primăvara europeană avea nevoie de o remiză cu Olympique de Marseille. Pe Stade Vélodrome, dinamoviștii au pierdut cu 2-1 în fața francezilor, deși înscriseseră golul de 2-2 prin Octavian Chihaia, dar arbitrul nu a validat golul pentru că a fost înscris la o secundă după expirarea celor patru minute de prelungiri.

În toamna lui 2006 noul antrenor Mircea Rednic preia echipa și face niște schimbări inspirate, câștigă 13 meciuri consecutive în campionat, printre care cele cu marile rivale (1-0 cu Steaua și 3-1 cu Rapid), iar în retur își continuă marșul triumfal, reușind să învingă și în deplasare rivalele Steaua - cu 4-2 și Rapid - cu 4-1. În sezonul 2006-2007 al Cupei UEFA, Dinamo ajunge pentru a doua oară consecutiv în grupe, unde învinge pe Beşiktaş Istanbul cu 2-1, pe Bayer Leverkusen cu 2-1, remizează 1-1 cu FC Bruges și pierde cu 3-1 în fața lui Tottenham Hotspur, într-un meci în care alb-roșii erau deja calificați în șaisprezecimile de finală (și în primăvara europeană, după 17 ani). În această fază a competiției, Dinamo a întâlnit pe Benfica Lisabona, care i-a eliminat pe români după 1-0 la Lisabona și 2-1 la București.

Dinamo a câștigat cel de-al 18-lea titlu de campioană a României, în sezonul 2006-2007, după ce a terminat pe locul 1 la 6 puncte de marea rivală Steaua. Campioana României se putea califica direct în grupele Ligii Campionilor în sezonul 2007-2008 dacă Manchester United sau Chelsea Londra ar fi câștigat această competiție în sezonul 2006-2007, însă AC Milan s-a încununat campioana Europei, iar dinamoviștii trebuiau să se mulțumească doar cu turul III preliminar, ultimul înainte de grupe. Aici, Dinamo a întâlnit ocupanta locului 3 în Italia în sezonul 2006-2007, Lazio Roma. După 1-1 la Roma, returul s-a jucat pe Stadionul Național „Lia Manoliu”, iar Dinamo a pierdut cu 1-3, după ce a condus cu 1-0 la pauză.

Au urmat pentru Dinamo trei sezoane modeste, atât pe plan intern, cât și în cupele europene, unde a fost eliminată încă din primul tur al Cupei UEFA de Elfsborg, în sezonul 2007-2008 și de NEC Nijmegen în sezonul 2008-2009.. Abia în sezonul 2009-2010, alb-roșii au revenit în grupele celei de-a doua competiții europene, redenumită între timp Europa League. În turul preliminar, Dinamo a înfrunta echipa cehă Slovan Liberec. Prima manșă a fost un coșmar pentru câinii roșii, care au pierdut cu 0-2 după un meci întrerupt în minutul 88, deoarece fanii dinamoviști au rupt gardurile de protecție și au intrat pe teren. În urma incidentelor, Dinamo a fost penalizată cu meci pierdut la masa verde (0-3), amendă de 50.000 de euro și trei jocuri pe teren propriu cu porțile închise. În returul de la Liberec, Dinamo a făcut un meci istoric, reușind să câștige cu 3-0 în primele 90 de minute, după care a învins cu 9-8 la loviturile de departajare, fiind prima echipă din istoria cupelor europene care reușește să se califice în deplasare după un meci pierdut acasă la masa verde. Participarea în grupe nu a fost răsunătoare pentru Dinamo care a obținut doar două victorii, ambele cu Sturm Graz, fiind învinsă de celelalte două adversare, Galatasaray Istanbul și Panathinaikos Atena. În sezonul 2010-2011 al Europa League, a reușit să câștige în dublă manșă în turul doi preliminar contra moldovenilor de la Olimpia Bălți, 2-0 și 5-1. În turul trei preliminar a întâlnit locul doi din Croația, Hajduk Split, pe care a învins-o în prima manșă cu 3-1, dar a fost eliminată în retur după 3-0 pentru croați.

Istoria clubului FC STEAUA

Steaua București a luat ființă pe 7 iunie 1947, la inițiativa mai multor ofițeri ai Casei Regale Române, printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, fostul Comandant Suprem al Armatei Regale Române, a primit inițial denumirea de „Asociația Sportivă a Armatei”. Primul meci a avut loc la data de 24 august 1947, împotriva echipei clujene Dermata și s-a încheiat la egalitate 0 - 0. 
     Clubul a fost format ca o societate sportivă cu șapte secții, inclusiv de fotbal, antrenat de Coloman Braun-Bogdan. A fost redenumit „CSCA” (Clubul Sportiv Central al Armatei) în 1948, și CCA (Casa Centrală a Armatei) în 1950. Steaua de astăzi a câștigat primul său titlu de campioană în 1951, sub bagheta fostului locotenent din vremurile nașterii echipei, Gheorghe Popescu I. Din acel an și până în ediția 1960-61, CCA a mai cucerit încă 5 titluri de campioană. 

În 1949, CSCA a câștigat primul ei trofeu, Cupa României, învingând cu 2-1 în finală pe CSU Cluj. Cu numele „CCA”, echipa a intrat în „lumea bună” a fotbalului românesc, câștigând Campionatul României de trei ori la rând, în 1951, 1952 și 1953, precum și prima „dublă” Cupă-Campionat din istoria clubului, în 1951.

Anii 1950 au reprezentat prima epocă de glorie a clubului, în care s-a cristalizat faimoasa „echipă de aur”, care uneori era aceeași cu Echipa națională de fotbal a României. 1956 a fost unul dintre cei mai buni ai clubului, deoarece, pe lângă câștigarea campionatului, echipa, pe atunci antrenată de Ilie Savu, a întreprins un turneu în Anglia, unde a reușit rezultate notabile în fața unor echipe de prestigiu precum Luton Town FC, Arsenal FC, Sheffield Wednesday FC sau Wolverhampton Wanderers FC.

La sfârșitul anului 1961 CCA și-a schimbat numele în „CSA Steaua București”.Motivul a fost prezența pe stema clubului a unei stele roșii (ceva obișnuit pentru cluburile militare din statele comuniste din Estul Europei), care a fost schimbată într-o stea galbenă, simbolizând tricolorul românesc. În anii '60 și '70, Steaua avea să cucerească două titluri pe deceniu, 1962 și 1968, respectiv 1976 și 1978, câștigându-și însă renumele de „specialistă a Cupei”. De asemenea în această perioadă, pe 9 aprilie 1974, actualul stadion al Stelei, Stadionul Ghencea, a fost inaugurat într-un meci amical cu OFK Belgrad. Până la acea dată, Steaua își jucase meciurile de acasă pe Stadionul Republicii și pe „23 august”.

Duckadam

Iovan (C)
Belodedici
Bumbescu
Bărbulescu
Balint
Bălan
Bölöni
Majearu
Lăcătuș
Pițurcă
Echipa de start în finala Cupei Campionilor Europeni 1986.


Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei și Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a impresionat în campionatul 1984-1985, câștigându-l după o pauză de șase ani. A urmat cel mai spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC și pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a ajuns într-o finală europeană. Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima șansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-uri la rând, contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei, și singura dintr-o țară comunistă, care a câștigat trofeul continental suprem. Steaua și-a trecut în palmares și o Supercupă a Europei, câștigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi.

Lotul echipei Steaua în 1989, an în care a jucat finala Cupei Campionilor Europeni

Contrazicându-i pe cei care considerau câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua un fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârșitul anilor '80, ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, și în finala aceleiași competiții în 1989, pierzând însă cu 4-0 în fața lui AC Milan. Pe lângă aceasta, Steaua a mai câștigat patru titluri naționale (1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89) și patru cupe ale României (1984–85, 1986–87, 1987–88, 1988–89). De asemenea, din iunie 1986 până în septembrie 1989, Steaua a stabilit un record de 104 meciuri fără înfrângere în campionatul intern, doborât la nivel mondial, dar încă valabil pe plan european.

Revoluția română din 1989 a însemnat trecerea de la o economie complet controlată de către stat la una liberă de piață, și, prin urmare, mulți dintre jucătorii din echipa anilor '80 s-au transferat la cluburi bogate din Occident. Bazându-se pe noua generație de jucători, Steaua a revenit în prim-planul fotbalului românesc, câștigând campionatul de șase ori la rând, între sezoanele 1992-1993 și 1997-1998, egalând astfel performanța echipei Chinezul Timișoara, din anii '1920. A câștigat de asemenea trei Cupe ale României, în sezoanele 1995-96, 1996-97 și 1998-99. Pe plan internațional, Steaua s-a calificat de trei ori la rând în Liga Campionilor (noul format al Cupei Campionilor Europeni), între 1994-95 și 1996-97, fiind prima echipă din România care a participat în această competiție.

Lung
Petrescu
Ungureanu
Bumbescu
Stoica (C)
Iovan
Minea
Rotariu
Hagi
Lăcătuș
Pițurcă
Echipa de start în finala Cupei Campionilor Europeni 1989.


În 1998, clubul de fotbal s-a separat de CSA Steaua și și-a schimbat definitiv numele în FC Steaua București, clubul fiind condus de către omul de afaceri Viorel Păunescu. În acea perioadă, clubul a intrat rapid în datorii. Lui George Becali, alt afacerist, i-a fost oferită funcția de vice-președinte, cu speranța că va investi îndeajuns de mulți bani în club. Becali a ajuns să dețină majoritatea acțiunilor în 2002, transformând compania guvernantă în una publică în 2003. Deși contestat de către o parte a suporterilor, Becali a introdus diverse planuri manageriale pentru club, ajutat pentru un timp și de fostul președinte executiv Mihai Stoica.

Sub conducerea fostei glorii italiene Walter Zenga, Steaua s-a calificat în grupele Cupei UEFA în sezonul 2004-05, Zenga calificând o echipă românească în „primăvara europeană” pentru prima oară după 1993 (când tot Steaua a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Cupelor). Steaua a și câștigat titlul în 2005, performanță repetată în sezonul următor, sub conducerea succesivă a antrenorilor Oleg Protasov (iulie-decembrie) și Cosmin Olăroiu (ianuarie-mai). În sezonul 2005-2006 Steaua a reușit să ajungă în semifinalele Cupei UEFA, fiind eliminată la limită de Middlesbrough FC, după ce trecuse de Rapid București într-un sfert de finală „all-Romanian”. Steaua a câștigat Supercupa României în iulie 2006, trofeul cu numărul 50 din istoria clubului. De asemenea, în sezonul 2006-2007, Steaua s-a calificat în grupele Ligii Campionilor pentru prima dată după 10 ani, performanță repetată și în cele două sezoane următoare.

Traditie

Steaua a adus în fotbalul românesc jocul spectaculos, în viteză, motiv pentru care în deceniul al nouălea al secolului trecut - jucătorii roș-albaștri au fost supranumiți "viteziștii". Prima perioadă de glorie a Stelei au fost anii '50, cu „echipa de aur” care îi cuprindea, printre alții, pe Apolzan, Ienei, Alecsandrescu, și care a câștigat de cinci ori Divizia A, și de patru ori Cupa României. Steaua a dat marea echipă a sfârșitului anilor '80, care a câștigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni, și care a evoluat în următorii trei ani la cel mai înalt nivel în Europa, jucând încă o semifinală și o finală de Cupa Campionilor Europeni. Steaua deceniului al zecelea a câștigat de 6 ori consecutiv Divizia A și a participat de trei ori la rând în Liga Campionilor.

După 1990, Steaua a continuat să domine fotbalul românesc, câștigand alte 8 titluri de campioană și reprezentând an de an cu succes România în competițiile europene. A avut trei participări consecutive în Liga Campionilor, a fost sfert-finalistă a Cupei Cupelor în 1993, și a atins optimile de finală ale Cupei UEFA în 2005 și semifinala aceleiași cupe în 2006.

În sezonul 2006-2007, Steaua a reușit să se califice pentru a patra oară în grupele Champions League, fiind singura echipă de club din România care a evoluat în această competiție. A terminat pe locul 3, sub Olympique Lyon și Real Madrid, dar peste Dinamo Kiev, dupa 4-1 și 1-1 cu Dinamo Kiev, 0-3 și 1-1 cu Lyon și 1-4 și 0-1 cu Real Madrid, calificându-se astfel pentru șaisprezecimile Cupei UEFA, unde a fost eliminată de deținătoarea trofeului, FC Sevilla, dupa 0-2 și 0-1. Performanța calificării în grupele Champions League a fost repetată în sezoanele 2007-2008 și 2008-2009.

Stemele de-a lungul istoriei

ASA București a fost fondat de către Armata Regală pe 7 iunie 1947, și pe atunci echipa nu avea nicio stemă oficială.

Cum comuniștii au preluat complet controlul în țară pe 30 decembrie 1947, Armata Regală a fost transformată în Armata Poporului, și în mod automat și ASA. Inspirat de Armata Roșie, noul Minister al Apărării a decis să creeze o stemă pentru club, consistând dintr-o stea roșie inscripționată „A” (simbolul Armatei Roșii), pe un disc albastru, precum și să schimbe numele în „CSCA”.

Doi ani mai târziu, schimbarea numelui în CCA a adus cu ea și o nouă stemă, consistând din aceeași stea roșie, inscripționată „CCA”, și înconjurată de o cunună de lauri. Omniprezentul motiv al stelei pe stemă s-a materializat și în schimbarea numelui clubului, în Steaua, din 1961. S-a optat pentru o stemă care, cu un nou design, rămâne simbolul clubului până în ziua de azi : fondalul dungat roș-albastru, cu o stea de aur în mijloc, reprezentând tricolorul românesc. Forma stemei a fost regândită în 1974, când echipa s-a mutat pe Stadionul Ghencea.

În urma Revoluției române din 1989, Armata a decis să rupă orice legătură cu defunctul regim comunist, astfel încât, în 1991, CSA Steaua și-a schimbat stema pentru ultima oară, reprezentând un vultur prezent și pe stema Ministerului Apărării, dar și a României. Cum în 1998 a apărut FC Steaua, clubul a adăugat două stele galbene deasupra stemei, reprezentând cele 20 de titluri de campioană a României câștigate de echipă.

2003 a fost anul ultimei schimbări a stemei, decisă de noul Consiliu de Administrație condus de George Becali, în realitate o revenire la varianta din perioada 1974-1991, cu cele două stele prezente deasupra.

Culori

Autocarul oficial al clubului FC Steaua București

În timpul primului ei sezon, 1947–48, Steaua a purtat tricouri roș-galbene, cu șorțuri albastre, pentru a simboliza culorile steagului tricolor. Începând cu sezonul următor, odată cu schimbarea identității Armatei Române, s-a renunțat treptat la galben, astfel încât culorile oficiale au rămas, până în ziua de astăzi, roșu și albastru.

Steaua nu a avut niciodată un echipament standard. Cu toate acestea, cea mai folosită combinație de-a lungul timpului a fost tricouri roșii, șorțuri albastre și jambiere roșii. Alte variante au inclus roșu complet, albastru complet, dar și tricouri în dungi roș-albastre, în anii '1960 și '1970. Alte culori au fost folosite foarte rar. Excepții au fost finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, în care Steaua a purtat, pentru prima și singura dată în istoria sa, un echipament alb complet, precum și echipamentul folosit în deplasare în sezonul 1999-00 (galben și roșu), precum și a treia opțiune de echipament din sezonul 2005-2006 (galben și negru).

Echipamentul folosit acasă în sezonul 2009-10, asemănător cu cel din sezonul precedent, consistă din tricouri cu dungi verticale roșii și albastre, șorțuri și jambiere roșii, în timp ce echipamentul din deplasare este de culoare verde fosforescent. Echipamentul de rezervă este roșu-complet

În prezent echipamentul Stelei este produs de Nike, cu care Steaua a semnat un contract în 2002, după un lung parteneriat cu Adidas. Cu toate acestea, în 1988, Steaua a fost prima echipă de fotbal din România comunistă care a purtat pe tricou numele unei companii occidentale, anume Ford. După aceea au urmat alți sponsori : Castrol, Philips, CBS, Bancorex (inițial BRCE), Dialog (astăzi Orange), BCR, RAFO, Air Atlantis, City Financial și în prezent SportingBet.  

Stadionul Steaua. 
 

Steaua a jucat primele ei trei meciuri din istorie pe fostul stadion Venus. Deschis în 1931, stadionul a fost anterior în proprietatea Venus București, un club desființat în 1949.După demolarea stadionului din ordinul regimului comunist, Steaua a jucat meciurile de acasă pe două dintre cele mai mari stadioane multi-uz din București, Republicii (construit în 1926 și demolat în 1984 pentru a face loc ridicării Casei Poporului) și 23 August (construit în 1953). Dintre cele două, 23 August a fost folosit când două meciuri ale unor cluburi din București erau programate în aceiași zi sau pentru meciurile importante din competițiile europene, în timp ce Republicii era folosit pentru meciurile din campionat.

Steaua în acest moment joacă meciurile de acasă pe, Stadionul Steaua, un stadion de fotbal situat în sud-vestul Bucureștiului. Parte a Complexului Sportiv Steaua, a fost inaugurat pe 9 aprilie 1974 când Steaua a jucat un meci amical cu OFK Belgrad,la acel moment fiind singurul stadion special construit pentru fotbal în România Comunistă, fără pistă de atletism.

Intrare în Stadionul Ghencea.

Capacitatea inițială a fost de 30.000 de locuri pe bănci. O renovare generală a avut loc în 1991. Aceasta a inclus instalarea de scaune, care a scăzut capacitatea la 28.139.

După o a doua renovare în 2006, care a inclus înclocuirea gazonului, Ghencea este unul dintre cele două stadioane din România (împreună cu Stadionul Dr. Constantin Rădulescu) care poate găzdui meciuri din Liga Campionilor, fiind o arenă de categoria a treia cu conform clasificării UEFA. Capacitatea actuală a stadionului este de 28.000 de locuri. În ultima vreme, au existat discuții pentru creșterea capacității fie la 45.000 sau la 60.000 de locuri. 

România joacă, de asemenea unele meciuri. Primul meci jucat de echipa națională pe Ghencea a fost în martie 1977 împotriva Turciei. Cincizeci și nouă alte meciuri au fost jucate de atunci, ultimul fiind în octombrie 2006 împotriva Bielorusiei.De asemenea, mai multe meciuri de la Campionatul European de Fotbal sub 21 1998 și finala au fost găzduite de această arenă.

Stadionul construit prin ordinul Ministerului Apărării Naționale în interorul unei foste baze militare a fost folosit mult timp de CSA Steaua. În acest moment, Steaua este singura echipă care joacă aici. În ciuda lobby-ului făcut de actuala conducere de la FC Steaua București, stadionul este încă în proprietatea Armatei Române, dar a fost închiriat clubului pe o perioadă de 49 de ani din 2006. 

Suporteri

Peluza Nord în 2005 

        Înființat în 1995, grupul „Armata Ultra” s-a divizat în mai multe grupuri de suporteri care există și astăzi. Printre acestea se numără „Titan Boys”, „Ultras”, „Tineretului Korp”, „Skins Berceni”, „Nucleo”, „Insurgenții”, sau mai noile grupuri „Stil Ostil” sau „Vacarm”, „Tradizione”, „Armata 47 Vest”.

În deplasările din alte țări, suporterii vin la acel meci în număr de cel puțin 100-200. Numărul lor a crescut de la an la an ajungându-se la câteva mii în ultimele sezoane. De exemplu la ultimele deplasări efectuate în Spania, Steaua a fost susținută de un număr record de suporteri, beneficiind și de aportul diasporei românești din Peninsula Iberică. La partida de la Madrid, împotriva Realului, în noiembrie 2006, peste 20.000 de suporteri ai roș-albaștrilor au luat loc în tribunele stadionului "Santiago Bernabeu".

Recorduri
 

Cu 60 de sezoane petrecute în Liga 1, este una dintre cele trei echipe românești care au jucat doar în prima ligă română, alături de FC Dinamo București (59 de sezoane) și FC Timișoara (6 sezoane). În același timp, Steaua este deținătoarea recordului actual de campionate naționale (23), cupe naționale (20) și supercupe naționale (5). Între 1993 și 1998, cele șase titluri câștigate la rând au egalat recordul stabilit de Chinezul Timișoara în anii 1920. Pe plan internațional, este singura echipă din România care a câștigat o cupă europeană (Cupa Campionilor Europeni în 1986 și Supercupa Europei în 1987), sau care s-a calificat într-o finală UEFA (Cupa Campionilor Europeni în 1986, respectiv 1989).

Timp de 3 ani și 3 luni (iunie 1986 - septembrie 1989), Steaua a strâns 104 meciuri fără înfrângere în campionat, stabilind pe atunci un record mondial (în prezent depășit), și un record european care încă nu a fost doborât. De asemenea în liga națională, Steaua a strâns 112 meciuri fără înfrângere acasă, între noiembrie 1989 și august 1996. Seria de 17 victorii consecutive în campionat a fost egalată doar de Dinamo.

Tudorel Stoica este jucătorul cu cele mai multe prezențe pentru Steaua în Liga 1, un record dificil de doborât. Golgheterul „all-time” al Stelei în campionat este Anghel Iordănescu, cu 146 de goluri înscrise. Alte recorduri au fost stabilite de foști jucători precum Dorinel Munteanu (cele mai multe selecții în echipa națională - 131) sau de Gheorghe Hagi (cele mai multe goluri pentru echipa națională - 35; de asemenea cele mai multe prezențe ale unui jucător român în cupele europene - 93). La vremea respectivă, transferul lui Hagi a stabilit recordul pentru suma de transfer din liga internă către un club străin, cu 4.300.000 de dolari plătiți de Real Madrid CF Stelei în 1990.
Jucătorii
Lotul actualNr. Poziție Jucător
1 P Róbinson Zapata
3 F Ifeanyi Emeghara
4 F Octavian Abrudan
5 F Pablo Brandán
6 F Florin Gardoș
7 M János Székely
8 M Mihai Răduț
9 A Pantelis Kapetanos
10 M Cristian Tănase
11 A Marius Onofraș
12 P Ciprian Tătărușanu
14 F Iasmin Latovlevici
16 M Bănel Nicoliță
17 A Marius Bilașco
18 F Novak Martinović
Nr. Poziție Jucător
19 F Andrei Ionescu
20 F Stanislav Anghelov
21 M Ricardo Gomes
22 F George Galamaz
23 F Geraldo Alves
24 A Romeo Surdu
25 F Eugen Baciu
26 M Eric Bicfalvi
27 M Laurențiu Marinescu
28 A Bogdan Stancu
29 F Éder Bonfim
32 M Iulian Apostol
33 P Cezar Lungu
91 M Cosmin Matei  
 


Jucători remarcabili

De-a lungul timpului, mari fotbaliști ai României, iar, după Revoluție, și unii fotbaliști străini de valoare, au jucat la Steaua. Jucători ca Anghel Iordănescu, Marcel Răducanu, Marius Lăcătuș sau Gheorghe Hagi sunt printre cei mai respectați de suporterii acestei echipe.Portari Fundași Mijlocași Atacanți
Ilie Savu
Costică Toma
Ion Voinescu ('50)
Vasile Iordache ('71)
Dumitru Moraru
Helmuth Duckadam
Dumitru Stângaciu ('84)
Silviu Lung ('88)
Bogdan Stelea Alexandru Apolzan ('49)
Vasile Zavoda ('51)
Emeric Jenei ('57)
Lajos Sătmăreanu
Ștefan Sameș
Teodor Anghelini
Ștefan Iovan ('81)
Miodrag Belodedici ('83)
Adrian Bumbescu ('85)
Ilie Bărbulescu
Nicolae Ungureanu
Dan Petrescu ('85)
Gheorghe Popescu
Anton Doboș
Daniel Prodan
Dorin Goian ('04)
Petre Marin ('04) Iosif Petschovschi ('52)
Ștefan Onisie
Tiberiu Bone
Cornel Cacoveanu
Sorin Avram
Liță Dumitru
Anghel Iordănescu ('68)
Tudorel Stoica
Ladislau Bölöni ('84)
Mihail Majearu
Gabi Balint
Gheorghe Hagi ('87)
Iosif Rotariu
Ilie Dumitrescu ('87)
Mirel Rădoi ('00)
Dorinel Munteanu ('03)
Bănel Nicoliță ('05) Francisc Zavoda ('50)
Gheorghe Constantin ('54)
Nicolae Tătaru
Florea Voinea
Ion Alecsandrescu
Gheorghe Tătaru
Marcel Răducanu
Marius Lăcătuș ('83)
Victor Pițurcă
Adrian Ilie ('93)
Nicolae Dică ('04)

Antrenori

 
Marius Lăcătuș - antrenor principal
Ioan Nagy - antrenor secund
Edi Iordănescu - antrenor secund
Narcis Răducan - director sportiv [19]
Eugen Nae – antrenor de portari
Michele Bon – preparator fizic
Romeo Popescu – medic
 
Cupa Campionilor Europeni: 1
1985-86 - 7 mai 1986 - Steaua București vs. FC Barcelona - 2-0 - Stadionul Ramón Sánchez Pizjuán , Sevilla
Finalista Cupei Campionilor Europeni: 1
1988-89 - AC Milan vs. Steaua București - 4-0 - Stadionul Camp Nou, Barcelona
Semifinalista Cupei Campionilor Europeni: 1
1986-87 - Steaua București vs. S.L. Benfica - 0-0, 0-2
Semifinalista Cupei UEFA:1
2005-06 - Steaua București vs. Middlesbrough - 1-0, 2-4
Supercupa Europei: 1
1986 - Steaua București vs. Dinamo Kiev - 1-0 - Stadionul Stade Louis II, Monaco
Finalista Cupei Intercontinentale: 1
1985/1986 - Steaua București vs. River Plate - 0-1 - Stadionul National Stadium, Tokyo
Liga 1: 23
1951, 1952, 1953, 1956, 1959-60, 1960-61, 1967-68, 1975-76, 1977-78, 1984-85, 1985-86, 1986-87, 1987-88, 1988-89, 1992-93,1993-94, 1994-95, 1995-96, 1996-97, 1997-98, 2000-01, 2004-05, 2005-06
Cupa României: 20
1948–49, 1950, 1951, 1952, 1955, 1961–62, 1965–66, 1966–67, 1968–69, 1969–70, 1970–71, 1975–76, 1978–79, 1984–85, 1986–87, 1987–88, 1988–89, 1991–92, 1995–96, 1996–97, 1998–99
Supercupa României: 5
1994; 1995; 1998; 2001; 2006

ISTORIA FOTBALULUI

Regulile jocului au fost conturate la mijlocul secolului XIX pentru a standardiza regulile unei mari varietăți de jocuri asemănătoare, jucate în școlile din Marea ritanie. Regulile Cambridge, asemănătoare cu cele de astăzi, au fost create la olegiul Trinity din Cambridge, în 1848, la o întâlnire a reprezentanților mai multor colegii: Colegiul Eton, Școala Harrow, Școala de Rugby, Colegiul Winchester și Școala Shrewsbury. Dar ele erau departe de a fi niște reguli universale. În anii 1850, s-au format multe cluburi, independente de școli sau universități, care jucau diferite forme de fotbal. Multe foloseau propriile lor reguli, cel mai bun exemplu fiind clubul Sheffield F.C. (format din foști elevi ai Scoala Harrow). Acesta a luat ființă în 1857, iar regulile create de ei au dus la formarea Federației de Fotbal Sheffield & Hallamshire, în 1867. În 1862, John Charles Thring de la Școala Uppingham a creat un alt set de reguli des folosit.

Aceste eforturi au condus la înființarea Federației de Fotbal (FA) în 1863, care s-a întrunit pentru prima dată în dimineața zilei de 26 Octombrie 1863, la Freemason's Tavern din Great Queen Street, Londra. Singura școală ce a fost reprezentată la această întrunire a fost Școala Charterhouse. Freemason's Tavern a fost locul de întâlnire al Federației pentru încă 5 întrevederi, între Octombrie și Decembrie. În timpul acestora a luat naștere primul set cuprinzător de reguli. La ultima întâlnire, primul trezorier al FA, care era reprezentantul Blackheath și-a retras clubul din FA, din cauza excluderii din regulament, la întâlnirea precedentă, a doua reguli de bază: prima era cea care permitea alergarea cu mingea în mâini și a doua, posibilitatea împiedicării adversarului prin lovirea sa în „fluierul piciorului, prin tragere, sau prin ținere”. Alte cluburi englezești de rugby au urmat exemplul și nu s-au înscris în FA. Dar în 1871, ele au format Federația de Rugby (Rugby Football Union). Cele 11 cluburi rămase în FA, sub conducerea lui Ebenezer Cobb Morley au ratificat primele 14 reguli ale jocului. În ciuda acestora, clubul Sheffield a continuat să joace după propriile-i reguli, până în anii 1870.

Astăzi regulile jocului sunt stabilite de International Football Association Board (IFAB). Aceasta a luat ființă în 1886 după o întâlnire a Federației Engleze de Fotbal, a Federației Scoțiene de Fotbal, a Federației Galeze de Fotbal și a Federației Irlandeze de Fotbal în Manchester.

Prima ligă de fotbal a fost creată în Anglia, în 1888 de președintele clubului Aston Villa, William McGregor. Formatul inițial conținea 12 echipe din centrul și nordul Angliei.

Federația Internațională de Fotbal FIFA, s-a format la Paris în 1904, iar reprezentanții săi au hotărât să adopte regulile create de IFAB. Popularitatea crescândă a jocului a condus la unirea reprezentanților celor două federații (FIFA si IFAB). Astăzi, conducerea acestora este formată din 4 reprezentanți FIFA și câte 1 reprezentant al fiecărei federații britanice.